Si nu mai cred nimic...
Si nu mai cred nimic...
Ne pierdem istoviti in umbre
Ne dezlegam de tot ce am trait
Traind acum in slove, am incercat sa te ating,
Sa-ti mangai iarasi fata,
Ca-n podul palmei mele chinuit,
Sa pot sa iti adun otrava.
Si nu mai pot,caci obosita nu mai pot sa lupt.
Si nu mai poti,caci plictisit,ai obosit.
Si iarasi toate-ncep a se uita
Si iar fiori incep a se mai strecura,
Prin trupul meu!
Si iarasi vorbe-ncep a ma mustra iar glasuri a ma intreba:
"Tu iar te amagesti ? "
Iar in ecou,prelungi,inselatoare voci ,imi strecurau in minte stihuri:
" Tu iar ai sa te molipsesti de-acele-ascunse chipuri!"
Iar alta voce,retrasa si umila soptea intrebator spre nicaieri:
" Tu iar ai sa te lasi prada trecutului? Sa speri ?! "
