Si nu mai cred nimic...

Si nu mai cred nimic...


Si nu mai cred nimic...
Ne pierdem istoviti in umbre
Ne dezlegam de tot ce am trait
Traind acum in slove, am incercat sa te ating,
Sa-ti mangai iarasi fata,
Ca-n podul palmei mele chinuit,
Sa pot sa iti adun otrava.
Si nu mai pot,caci obosita nu mai pot sa lupt.
Si nu mai poti,caci plictisit,ai obosit.
Si iarasi toate-ncep a se uita
Si iar fiori incep a se mai strecura,
Prin trupul meu!
Si iarasi vorbe-ncep a ma mustra iar glasuri a ma intreba:
"Tu iar te amagesti ? "
Iar in ecou,prelungi,inselatoare voci ,imi strecurau in minte stihuri:
" Tu iar ai sa te molipsesti de-acele-ascunse chipuri!"
Iar alta voce,retrasa si umila soptea intrebator spre nicaieri:
" Tu iar ai sa te lasi prada trecutului? Sa speri ?! "